CONȚ, conțuri, s. n. (Înv.) Grup de 24 de coli de hârtie. – Din magh. konc. Vezi definitia »

PIZMĂTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, pizmătăreți, -e, adj. (Rar) Pizmaș. – Pizmătar (înv. „pizmaș” < ngr.) + suf. -ăreț. Vezi definitia »

FĂCĂLÉȚ, făcălețe, s. n. Băț gros și neted, întrebuințat la mestecatul mămăligii, la întinderea foii de aluat etc.; melesteu, vergea. – Cf. magh. fakalán. Vezi definitia »

LUNGUIÉȚ, -IÁȚĂ, lunguieți, -e, adj. Care este mai mare în lungime decât în lățime; ușor alungit; lungăreț. [Pr.: -gu-ieț] – Lung + suf. -uieț. Vezi definitia »

DUMBÉȚ, dumbeți, s. m. Plantă erbacee cu frunze mici și dințate, cu flori purpurii sau albe, dispuse în formă de ciorchine la vârful tulpinii; sclipeț (Teucrium chamaedrys). [Var.: dumbăț s. m. ] – Din sl. donbĩcĩ. Vezi definitia »