ARANJÓR s. m. cel care adaptează un roman, o piesă de teatru sau aranjează o compoziție muzicală pentru alte instrumente. (< fr. arangeur, engl. aranger) Vezi definitia »

PRĂPĂDITÓR, -OÁRE, prăpăditori, -oare, adj. (Rar) Care prăpădește; nimicitor, distrugător; ucigător. – Prăpădi + suf. -tor. Vezi definitia »

SPECIFICATÓR, -OÁRE adj. care specifică; specificativ. (< specifica + -tor) Vezi definitia »

SONÓR, -Ă, sonori, -e, adj. 1. Care produce, prin vibrare, sunete (puternice); care răsună sau face să răsune. 2. (Adesea adverbial) Care are un sunet plăcut, armonios (și pătrunzător). 3. Care amplifică sunetele, care are rezonanță. 4. (Despre consoane) Care este rostit prin vibrarea coardelor vocale, glota fiind închisă; fonic. 5. (Despre filme cinematografice) Însoțit de vorbire și de muzică. ♦ (Substantivat, n.) Partea sonoră (5) a unui film cinematografic sau de televiziune. 6. Fig. Important, cu răsunet, renumit; p. ext. pretențios, emfatic. – Din fr. sonore, lat. sonorus. Vezi definitia »

SCONTATÓR, -OÁRE, scontatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, instituție) care face operații de scont. – Din it. scontatore. Vezi definitia »