TERMINÁL, -Ă I. adj. care formează ultimul element; aflat la extremitate, la vârf. II. s. n. 1. partea terminală a unui organ, a unei instalații etc. 2. (inform.) echipament care permite introducerea datelor și citirea rezultatelor la un calculator. 3. punct final al legăturilor cu un aeroport într-un oraș; stație-terminus pentru încărcarea și descărcarea containerelor. ◊ aerogară, punct de sosire sau de plecare a pasagerilor. 4. ansamblu de rezervoare și de pompe, depozit de produse petroliere, situate la extremitatea unei pipe-line. (< fr. terminal, lat. terminalis) Vezi definitia »

SEMINARIÁL, -Ă adj. referitor la seminar. (< lat. seminarialis) Vezi definitia »

SUFIXÁL, -Ă adj. referitor la sufixe; care îndeplinește funcție de sufix. (< fr. suffixal) Vezi definitia »

CONTRAVENȚIONÁL, -Ă adj. referitor la contravenție. (< fr. contraventionnel) Vezi definitia »

MITRÁL, -Ă adj. 1. în formă de mitră. 2. referitor la valvulele orificiului auriculo-ventricular stâng al inimii. (< fr. mitral) Vezi definitia »