RÓENTGEN s. m. v. röntgen. Vezi definitia »

HIDRAZOBENZÉN s.n. Derivat al hidrazinei, care se prezintă sub formă de cristale incolore cu miros de camfor. [< fr. hydrazobenzène]. Vezi definitia »

MILIRÖNTGEN [-RÖNT-GHEN] s.m. unitate electrostatică de radiație, a mia parte dintr-un röntgen. (< fr. milliröntgen) Vezi definitia »

GREISÉN s.n. (Geol.) Rocă granuloasă, alcătuită din cuarț și mică, formată prin transformarea granitului sub acțiunea soluțiilor magmatice reziduale. [Pron. grai-zen. / < germ. Greisen]. Vezi definitia »

TIBICÉN s. m. (ant.) cântăreț din fluier, din flaut. (< lat. tibicen) Vezi definitia »