METACÁRP s. n. porțiune a scheletului mâinii cuprinsă între carp și falange. ◊ os, baza fluierului la picioarele anterioare ale unor animale. (< fr. métacarpe) Vezi definitia »

STERP, STEÁRPĂ, sterpi, -e, adj. 1: (Despre pământ, locuri etc.) Care nu rodește (suficient), care nu este productiv; neroditor. ♦ (Despre epoci, ani) În care pământul nu a rodit (suficient); sărac în produse ale pământului. ♦ Fig. (Despre priveliști) Fără viață, sărac, dezolant. 2. (Pop.: despre animale și plante) Steril (1). ♦ (Despre căsătorii) Din care nu au rezultat copii. 3. Fig. Care nu produce nimic, care nu dă nici un rezultat; infructuos, zadarnic, fără conținut; steril (2). – Et. nec. Vezi definitia »

AUTOCÁRP, -Ă adj. (despre fructe) rezultat prin autopolenizare. (< fr. autocarpe) Vezi definitia »

IZOCÁRP, -Ă adj. (despre flori) la care numărul carpelelor este egal cu cel al elementelor periantului. (< fr. izocarpe) Vezi definitia »

HETEROCÁRP, -Ă adj. (Despre plante) Care prezintă heterocarpie. [< fr. hétérocarpe]. Vezi definitia »