MONOCÁZIU s. n. inflorescență cimoasă unipară, cu axa terminată în floare. (< fr., lat. monochasium) Vezi definitia »

șúiu² s.n. art.(reg.; în loc. adv.) de-a șuiu = ghemuit, pe vine. Vezi definitia »

PIERSĂCÍU, -ÍE adj. v. piersiciu. Vezi definitia »

ELÓGIU s.n. Discurs, cuvântare prin care este lăudat cineva; laudă deosebită adusă cuiva, preamărire. [Pron. -giu. / < lat. elogium – scurtă inscripție pe statui, pe morminte, cf. it. elogio, fr. éloge]. Vezi definitia »

saigíu (saigíi), s. m. – 1. Geambaș, furnizor de oi pentru sultan. – 2. (Dobr.) Tînăr care umblă din casă în casă în ajunul zilei de Sfîntul Dumitru. – Var. sa(i)egiu, saingiu. Tc. sayici (Șeineanu, II, 307). – Der. saigi, vb. (a îndeplini funcția de saigiu); saigie, s. f. (slujba de saigiu). Vezi definitia »