OBSERVÁȚIE s.f. 1. Procedeu al cunoașterii științifice constând în contemplarea metodică și intenționată a unui obiect sau proces; cercetare, examinare, observare; studiu. 2. Remarcă, constatare. 3. Obiecție, critică. ♦ Mustrare, reproș. 4. Supraveghere. ◊ Foaie de observație = foaie pe care sunt notate zilnic tratamentul și evoluția bolii unui bolnav (în spital). [Gen. -iei, var. observațiune s.f. / cf. fr. observation, lat. observatio]. Vezi definitia »

PARAMNEZÍE, paramnezii, s. f. Tulburare a memoriei care constă în interpretarea unor realități abia percepute ca pe niște amintiri. – Din fr. paramnésie. Vezi definitia »

SCINTILOGRAFÍE s. f. scintigrafie. (< fr. scintillographie) Vezi definitia »

oculáție, oculáții, s.f. (înv.) 1. altoire. 2. vaccinare, inoculație. Vezi definitia »

PALUDOLOGÍE s. f. (Med.) Malariologie. – Din fr. paludologie. Vezi definitia »