RANG s. n. 1. loc ocupat de cineva sau de ceva într-o ierarhie. ◊ treaptă, situație socială. ◊ locul ocupat în ierarhia unui pachet de cărți de joc de către fiecare grupă a câte patru cărți cu aceeași cifră sau față (ași, valeți, decari etc.). 2. categorie a navelor militare potrivit mărimii sau armamentului lor. 3. (mat.) număr natural care indică poziția unui termen într-un șir. ♦ (lingv.) ~ de frecvență = loc ocupat de un cuvânt, fonem etc. în ordinea frecvenței, organizată descendent. (< fr. rang) Vezi definitia »

GONG s.n. Disc de metal îndoit la margini, care se ține atârnat și, prin lovire cu un ciocan, produce un sunet caracteristic de clopot. ♦ Sunet de gong. [< fr. gong < cuv. malaiez]. Vezi definitia »

SWÁPPING SUA-PING/ s. n. înlocuire în memoria unui ordinator a unui program cu altul. (< engl. swapping) Vezi definitia »

MUSTÁNG s. m. cal sălbatic din America de Sud. (< engl., sp. mustang) Vezi definitia »

Pubbing s.n. Plimbare (nocturna) prin pub-uri și baruri. (<engl. Pubbing) Vezi definitia »