CONGREGAȚIONALÍSM s. n. mișcare protestantă din Anglia, care revendica autonomia bisericilor locale față de stat și nega ierarhia ecleziastică. (< fr. congrégationalisme) Vezi definitia »

NEOKEYNESÍSM s.n. (Ec.) Ansamblu de teorii economice care încearcă o adaptare sau o corectare a keynesismului, în scopul transformării acestuia într-un instrument de combatere a crizelor inflaționiste. [< fr. néo-keynésisme]. Vezi definitia »

ZOLÍSM s.n. Școala naturalistă a lui Zola, care urmărea să aplice faptelor umane și sociale rigoare științifică. (din fr. zolisme) Vezi definitia »

PRIAPÍSM s. n. stare de erecție prelungită, dureroasă, a membrului viril, neînsoțită de voluptate sau de ejaculație. (< fr. priapisme) Vezi definitia »

CONCORDÍSM s. n. sistem exegetic care caută să pună de acord învățătura biblică cu rezultatele științei. (< fr. concordisme) Vezi definitia »