ABERATÍV, -Ă, aberativi, -e, adj. (Livr.) Care este departe de adevăr, care ține de aberație (1). – Din fr. aberratif. Vezi definitia »

AUTOADEZÍV, -Ă I. adj. care se lipește singur. II. s. n. bandă care se lipește fără a fi nevoie să fie umezită. (< fr. auto-adhésif) Vezi definitia »

PERSUASÍV, -Ă adj. Convingător; insistent. [< fr. persuasif]. Vezi definitia »

REFLEXÍV, -Ă adj. 1. Gânditor; meditativ. 2. Care se răsfrânge. ♦ Diateză reflexivă (și s.n.) = diateză care arată că acțiunea unui verb se răsfrânge asupra subiectului gramatical care o execută; verb reflexiv = verb la diateza reflexivă; pronume reflexiv = pronume reprezentând persoana asupra căreia se răsfrânge acțiunea verbului reflexiv; (mat.) relație reflexivă = relație pe care un element o poate avea cu el însuși. [Cf. lat. reflexivus, germ. reflexiv]. Vezi definitia »

INSTRUCTÍV, -Ă, instructivi, -e, adj. Care instruiește; plin de învățăminte, de informații utile; din care poți învăța. – Din fr. instructif. Vezi definitia »