LEGITIMÁȚIE s.f. Act, document personal care atestă oficial identitatea unei persoane, gradul pe care îl are etc. [Gen. -iei, var. legitimațiune s.f. / cf. fr. légitimation]. Vezi definitia »

TAHIARITMÍE, tahiaritmii, s. f. (Med.) Aritmie cu frecvență cardiacă mare. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. tachyarythmie. Vezi definitia »

SCOTOFOBÍE s. f. teamă patologică de întuneric. (< engl. scotophobia) Vezi definitia »

CONDÍȚIE, condiții s. f. 1. Fapt, împrejurare de care depinde apariția unui fenomen sau care influențează desfășurarea unei acțiuni, putând-o frâna sau stimula. 2. (La pl.) Împrejurările în care se petrece un fenomen. ◊ Condiții de mediu = totalitatea factorilor de mediu biotici și abiotici în care trăiește o ființă. 3. Clauză a unei înțelegeri, a unei convenții, a unor negocieri etc. Condițiile tratatului de pace. ◊ Loc. adj. adv. Fără condiții = fără pretenții. ◊ Loc. conj. Cu condiția (ca să)... = numai în cazul că..., cu obligația (ca să)... 4. (Jur.) Eveniment viitor și nesigur de a cărui îndeplinire atârnă existența unei obligații. ♦ Situație juridică a unei persoane. 5. Situație socială a cuiva. 6. (Sport; în sintagma) Condiție fizică = situație a unui sportiv din punct de vedere fizic și al pregătirii sale teoretice și practice. – Din fr. condition. Vezi definitia »

INGÉSTIE s.f. Înghițire, introducere în stomac; ingerare. [Gen. -iei, var. ingestiune s.f. / cf. fr. ingestion, lat. ingestio]. Vezi definitia »