Definita cuvantului născocire
NĂSCOCÍRE, născociri, s. f. Acțiunea de a (se) născoci și rezultatul ei; ceea ce născocește cineva; născoceală. – V. născoci.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu născocire
NEDETERMINÁRE s. f. incertitudine, imprecizie. ◊ (mat.) lipsă de determinare a valorii unei mărimi. (< ne- + determinare) Vezi definitia »
ÎMBĂRBĂTÁRE, îmbărbătări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbărbăta; încurajare. – V. îmbărbăta. Vezi definitia »
DECĂDÉRE s.f. Faptul de a decădea; declin. ♦ Depravare. [< decădea]. Vezi definitia »
PRACTICÁRE s.f. Acțiunea de a practica și rezultatul ei; folosire, aplicare. [< practica]. Vezi definitia »
FONOTECÁRE s.f. Selecționarea părții utile a înregistrărilor efectuate pe benzi de magnetofon sau pe pelicule cinematografice. [< fonotecă]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z