SONÉT s. n. poezie lirică cu formă fixă, din 1⁴ versuri endecasilabice grupate în două catrene cu rima îmbrățișată și două terține cu rima liberă. (< fr. sonnet, it. sonetto) Vezi definitia »

CUZINÉT s. m. 1. piesă în formă de cilindru sau din două părți semicilindrice care căptușește un lagăr (II) și vine în contact direct cu axul mașinii. 2. placă între două elemente de construcție pentru susținerea celui de deasupra și transmiterea eforturilor la cel inferior. (< fr. coussinet) Vezi definitia »

CAȘÉT s.n. 1. (Franțuzism) Carnet în care se înseamnă fiecare lecție pe care o ține un profesor. ♦ Plată făcută după numărul de lecții predate. 2. (Filat.) Plic ștampilat din prima zi a emisiunii timbrelor. 3. (Farm.) Cașetă. [Pl. -te, -turi. / < fr. cachet]. Vezi definitia »

trăsnet adj. invar. extraordinar, nemaipomenit. Vezi definitia »

PROXENÉT, -Ă s. m. f. cel care mijlocește prostituția. (< fr. proxénète) Vezi definitia »