SONÓR, -Ă I. adj. 1. care produce sunete. ◊ care are un sunet frumos, plăcut; răsunător, plin, puternic. 2. care propagă, amplifică sunetele. 3. (despre consoane) care se produce prin vibrarea coardelor vocale. 4. (despre filme) însoțit de vorbire și de muzică. II. s. n. partea sonoră a unui film. (< fr. sonore, lat. sonorus) Vezi definitia »

BUJOR, Rodica (pe numele adevărat Nedelea Eugenia) (1914-1995, n. Voinești, jud. Dîmbovița), cîntăreață română de muzică populară. Repertoriu de cîntece din toate provinciile României Mari. Pseudonimul i-a fost atribuit de George Enescu. Vezi definitia »

PRÓOR s. n. v. prour. Vezi definitia »

NEPRIMITÓR, -OÁRE, neprimitori, -oare, adj. Care nu este primitor, ospitalier; inospitalier. – Ne- + primitor. Vezi definitia »

ABRAZÓR s.n. Unealtă alcătuită dintr-un material abraziv, folosită pentru așchiere. [< abrazare]. Vezi definitia »