nărăvúș nărăvúși, s.m. (reg.) persoană cu deprinderi rele; om prost crescut, arțăgos. Vezi definitia »

ORBÍȘ adv. Pe dibuite, la întâmplare, orbește; fig. fără chibzuință, nebunește. ◊ Expr. A da orbiș = a lovi fără cruțare. – Orb² + suf. -iș. Vezi definitia »

CARTÚȘ, cartușe, s. n. 1. Tub metalic sau de carton prevăzut cu o capsă, cu material exploziv și cu proiectil sau cu alice, care servește ca muniție pentru armamentul portativ; patron¹. ♦ Bucată cilindrică de exploziv folosită la producerea exploziilor în găurile de mină. 2. Ornament sculptat sau gravat (în formă de sul desfăcut parțial) pe care se scriu inscripții, monograme etc. 3. Textul încadrat pe o pagină (pe care se află și texte neîncadrate); ornament care încadrează un text tipărit. 4. Cutie paralelipipedică de carton care conține un anumit număr de pachete de țigări. – Din fr. cartouche. Vezi definitia »

apáș (apáși), s. m. – Trib indian din Texas. Ca denumire dată bandiților din Paris, de la 1902. Fr. apache. Vezi definitia »

GĂLBINÁȘ, gălbinași, s. m. Gălbior (2). – Din galben + suf. -aș. Vezi definitia »