spăimîntá (-t, át), vb. – A speria. – Var. înspăimînta, înv. și Banat spămînta, speminta. Origine incertă. Se consideră der. din lat. *expavῑmentāre (Philippide, Principii, 99; Densusianu, Rom., XXXIII, 286; Pușcariu 1612; Candrea; DAR) sau expaventāre (Crețu 369; Tiktin; REW 3035); dar der. este dificilă și sard. spamenta, prezentat ca argument cu acest prilej, nu constituie un paralelism (Wagner 112). Alternarea rezultatului se atribuie prezenței lui spaimă. – Der. (în)păimîntător, adj. (oribil, teribil). Vezi definitia »

ADMONESTÁ vb. I. tr. A dojeni, a mustra aspru (mai ales un subaltern). [< fr. admonester]. Vezi definitia »

SFRUNTÁ vb. I. tr. (Rar) A înfrunta. [< it. sfrontare]. Vezi definitia »

REMĂRÍTÁ, remărit, vb. I. Refl. A se mărita din nou; a se recăsători. – Re¹- + mărita. Vezi definitia »

algas.f-planta care traieste in apa. Vezi definitia »