AEROFÍTĂ adj., s. f. (plantă) care crește complet în aer, pe un suport; epifită. (< fr. aérophyte) Vezi definitia »

PROCATALÉPSĂ s. f. figură de stil, constând în dislocarea și anticiparea unui membru al propoziției subordonate, îndeosebi a subiectului, și introducerea lui în propoziția regentă, ca obiect direct sau indirect al acesteia. (< fr. prokatalepsis, anticipare) Vezi definitia »

logográmă s.f. Semn grafic care înlocuiește un cuvânt fără să-i reproducă integral sau nereproducându-i deloc sunetele prin litere; scriere ideografică (‹ fr. logogramme. Vezi definitia »

ROMANÍSTICĂ s. f. Disciplină lingvistică și filologică ce se ocupă cu studiul (comparativ al) limbilor romanice. – Din germ. Romanistik. Vezi definitia »

CORECLÍZĂ, coreclize, s. f. Ocluziune, închidere patologică a pupilei. – Din fr. coréclise. Vezi definitia »