DISIPÁȚIE s.f. (Rar) Disipare; risipă, cheltuială nechibzuită. ♦ (Fig.) Neatenție. [Cf. fr. dissipation, it. dissipazione]. Vezi definitia »

ILÚZIE, iluzii, s. f. 1. Percepție falsă a unui obiect prezent înaintea ochilor, determinată de legile de formare a percepțiilor sau de anumite stări psihice sau nervoase. 2. Fig. Situație în care o aparență sau o ficțiune este considerată drept realitate; speranță neîntemeiată, dorință neîndeplinită; amăgire; himeră. ◊ Expr. A(-și) face iluzii = a nădăjdui sau a face să nădăjduiască lucruri irealizabile; a (se) amăgi. A-și pierde iluziile = a rămâne dezamăgit. [Var.: (înv.) iluziúne s. f.] – Din fr. illusion, lat. illusio, -onis. Vezi definitia »

DACTILIOMANȚÍE s.f. (Rar) Pretinsă artă a ghicitului cu ajutorul unui inel. [Gen. -iei. / cf. germ. Daktyliomantie < gr. daktylios – inel, manteia – prevestire]. Vezi definitia »

INTEROGÁȚIE s.f. (Rar) Interogare, întrebare. ♦ Figură de stil constând în a pune o întrebare unui interlocutor determinat, fără a aștepta însă un răspuns. [Gen. -iei, var. interogațiune s.f. / cf. lat. interrogatio, fr. interrogation]. Vezi definitia »

UTEROSCOPÍE s. f. examinare a cavității uterine cu un endoscop special. (< fr. utéroscopie) Vezi definitia »