ACAMPSÍE s. f. imposibilitate, dificultate de a face flexiuni articulare. (< fr. acampsie) Vezi definitia »

copáie (copắi), s. f. – Albie, troacă dintr-o singură bucată, făcută dintr-o jumătate de trunchi de copac scobit, ca o luntre. Are folosiri multiple, ca albie de spălat, covată de frămîntat, lighean sau leagăn, astfel încît ajunge echivalent al acestor cuvinte. – Mr. cupane, megl. cupană. Sl. (bg. kopanja, sl. kòpanja), din sl. kopati, kopajo „a goli” (Cihac, II, 72; Conev 64; DAR), cf. a scobi. Aceleiași rădăcini sl. îi aparțin copăi, vb. (a săpa; a prăși), cf. sb. kópati „a săpa”; copancă, s. f. (Maram., groapă făcută de căderea unui copac), din rut. kopanka „groapă”; copeneață, s. f. (cutie; piuliță de pisat), dintr-un cuvînt sl. neindentificat. Vezi definitia »

HIDROCEFALÍE s. f. acumulare de lichid seros în cavitatea ventriculilor cerebrali; hidrencefalie. (< fr. hydrocéphalie) Vezi definitia »

PSIHOCHIRURGÍE s. f. Termen generic pentru metodele chirurgicale de tratament al bolilor psihice. – Din fr. psychochirurgie. Vezi definitia »

CHELATOTERAPIE s. f. (MED.) Metodă de tratament constînd în neutralizarea metalelor toxice sau radioactive pătrunse în organism cu ajutorul chelaților; rezultă complecși foarte stabili (chelați), netoxici și ușor eliminabili. Vezi definitia »