NAVIGÁȚIE, navigații, s. f. 1. Faptul de a naviga; drum parcurs de un vehicul maritim, fluvial, aerian sau spațial (1) pe apă, călătorie facută cu o navă. 2. Știința și tehnica de a conduce o navă sau o aeronavă. 3. Transport organizat de mărfuri sau de persoane cu o navă sau o aeronavă. – Din fr. navigation, lat. navigatio, it. navigazione. Vezi definitia »

POLISEMÍE s. f. calitate a unui cuvânt de a avea mai multe semnificații; polisemantism. (< fr. polysémie) Vezi definitia »

BAZOFOBÍE s.f. Teama morbidă de a cădea din mers. [Gen. -iei. / < fr. basophobie, cf. gr. basis – mers, phobos – frică]. Vezi definitia »

PROCTOTOMÍE s. f. secționare chirurgicală a anusului. (< fr. proctotomie) Vezi definitia »

RADIUMTERAPÍE s. f. metodă de tratament (al tumorilor maligne) cu radiu; curieterapie, gamaterapie. (< fr. radiumthérapie) Vezi definitia »