plîntă (plánte), s. f. – Talpa piciorului. Lat. planta (Tiktin). Apare numai la Dosoftei, sec. XVII. Ar putea fi cultism, dar cf. împlînta. E dubletul lui plantă, s. f., din fr. plante, der. planta, din fr. planter; plantator, s. m. (cultivator); plantație, s. f. (teren cultivat). Vezi definitia »

tráglă, trágle, s.f. (reg.) 1. cobila plugului. 2. cociorvă. 3. targă. 4. lectică, litieră. Vezi definitia »

STRUNGĂRÍȚĂ², strungărițe, s. f. Muncitoare calificată în prelucrarea pieselor la strung. – Strungar¹ + suf. -iță. Vezi definitia »

neagră, negre s. f. (deț.) dispozitiv artizanal pentru aprins țigara. Vezi definitia »

galítă s.f. (reg.) gândac de mătase. Vezi definitia »