araméic/aramáic, -ă adj. (Despre idiomuri) Din familia limbilor semitice, în care sunt scrise cărți de cult ale evreilor; aramean. ◊ (s.f.) Limbă semitică, una dintre cele mai importante ale antichității. (după fr. araméen, sem. aramaik) Vezi definitia »

ANASTÁTIC, -Ă adj. Care reproduce o tipăritură trăgând textul la piatră sau la zinc printr-un procedeu chimic și nu prin fotografiere. [< fr. anastatique]. Vezi definitia »

PLUTÓNIC, -Ă, plutonici, -ce, adj. (Despre roci eruptive și corpurile pe care le alcătuiesc) Care s-a format prin acțiunea vulcanilor în adâncul scoarței terestre. ◊ Rocă plutonică = nume dat rocilor abisale și intrusive. – Din fr. plutonique. Vezi definitia »

AGROTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la agrotehnică. II. s. f. știință care studiază modul în care omul poate interveni în corelația dintre factorii de vegetație, sol și plantele cultivate; agrologie. ◊ procedeele tehnice de cultivare a unei plante. (< fr. agrotechnique, /II/ rus. agrotehnika) Vezi definitia »

TABÁGIC, -Ă, tabagici, -ce, adj. Care aparține tabagismului, privitor la tabagism; caracteristicile fumătorului inveterat. ♦ (Și substantivat) Intoxicat cu nicotina din tutun. – Din fr. tabagique. Vezi definitia »