înșfăcá (înșfác, înșfăcát), vb. – A apuca brusc, a înhăța. – Var. înfășca. Bg. hvaštam, faštam (Cihac, II, 148; DAR), cu pref. în-. După Giuglea, Dacor., III, 622, din gr. σφηϰόω „a strînge”, ceea ce pare mai puțin probabil. Vezi definitia »

împlășcá vb. I (reg.; despre o haină) a o așeza pe unul sau pe amândoi umerii, fără a o îmbrăca pe mâneci. Vezi definitia »

a toca (pe cineva) la cap expr. a spune mereu același lucru, a plictisi. Vezi definitia »

AUTOCRITICÁ vb. refl. a se critica pe sine însuși. (< fr. sáutocritiquer) Vezi definitia »

călca, calc v. t. 1. a vizita pe cineva fără a-l înștiința în prealabil. 2. (d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. 3. (întl.) a da o spargere. 4. (intl. – d. polițiști) a face o razie / o descindere etc. inopinată. Vezi definitia »