PRACTICÁ, práctic, vb. I. Tranz. l, A exercita o meserie, o profesiune; a se ocupa cu..., a profesa. 2. (Rar) A pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuința. Practică virtutea. ◊ Refl. pas. Se practică un anumit procedeu. ♦ A face, a executa; a efectua. A practica o gaura într-un perete. – Din fr. pratiquer (după practică). Vezi definitia »

ȘOCÁ vb. I. tr. A contraria, a impresiona neplăcut; a displăcea. [< fr. choquer]. Vezi definitia »

ETERIFICÁ vb. tr. a transforma un alcool sau un acid în eter. (după fr. éthérifier) Vezi definitia »

. daca putei adaugati notiunii de TREAPTA si sensul muzical . octavă = interval între două sunete ale gamei la distanță de opt trepte. . iata aici notiuena de treapta su sens muzical Vezi definitia »

a se spăla ca pisica expr. 1. (iron.) a se spăla superficial. 2. a fi neglijent. Vezi definitia »