harmínție (harmínții), s. f. (Trans.) Contribuție plătită de negustori. Mag. harminc „treizeci” (DAR). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

ELECTROPATOLOGÍE s. f. (Med.) Studiu al leziunilor și bolilor provocate de electricitatea industrială și de cea atmosferică. – Din fr. électropathologie. Vezi definitia »

ACEFALÍE s. f. 1. lipsă a capului la unele animale inferioare. 2. monstruozitate, lipsa capului sau nedezvoltarea regiunii cefalice. (< fr. acéphalie) Vezi definitia »

HEMIANOPSÍE, hemianopsii, s. f. Slăbire sau pierdere a vederii într-o jumătate a fiecărei retine, întâlnită în unele boli nervoase, nepermițând ochilor să cuprindă decât o parte din câmpul vizual. [Pr.: -mi-a-] – Din fr. hémianopsie. Vezi definitia »

DIPLOIDÍE s. f. stare a celulelor sau organismelor diploide. (< fr. diploïdie) Vezi definitia »