OPOTERAPÍE s. f. Tratament aplicat în diferite boli care constă în administrarea de sucuri, extracte sau pulberi de țesuturi, de organe sau de glande endocrine; organoterapie. – Din fr. opothérapie. Vezi definitia »

URETROTOMÍE s.f. Operație care constă în incizia uretrei pentru a înlătura o strictură a acesteia. [Gen. -iei. / < fr. urétrotomie, cf. gr. ourethra – uretră, tome – secțiune]. Vezi definitia »

șirghíe, șirghíi, s.f. (reg.) fâșie îngustă de pământ arabil. Vezi definitia »

ANAGOGÍE s.f. 1. (Lit.) Figură de retorică prin care se trece de la particular la general. 2. Elevație către lucrurile spirituale; (spec.) interpretare mistică a Scripturii. [Gen. -iei. / < fr. anagogie, cf. lat., gr. anagoge]. Vezi definitia »

ANGIOTOMÍE s.f. (Med.) Disecție a vaselor sanguine. [Pron. -gi-o-, gen. -iei. / < fr. angiotomie]. Vezi definitia »