PETÚN s. n. (bot.) tabac. (< fr. pétun) Vezi definitia »

tăún (-ni), s. m. – Trîntor (Tabanus bovinus). – Var. tăune. Mr. tăun, megl. tăun. Lat. tăbānus, prin intermediul unei forme vulgare *tăbǒnem (Diez, I, 406; Pușcariu 1720; REW 8507; Tiktin; Meyer-Lübke, Dacor., III, 643; Graur, BL, V, 114) sau mai probabil direct din forma clasică, printr-un intermediar *tăîn, modificat ca *înăîntru › înăuntru. Vezi definitia »

Un loc special amenajat în interiorul bisericii, de cele mai multe ori în față, în care se oficiază botezul în apă persoanelor care s-au convertit la creștinism. Vezi definitia »

magiun;gem de prune,(regionalism din nordul Moldovei-Iasi) Vezi definitia »

harțún adv. (reg.) de-a dreptul (în legătură cu verbe care exprimă o mișcare repede). Vezi definitia »