știolf², știoálfă, s.m. și s.f. (reg.ș deprec.) 1. (s.m. și f.) obiect de încălțăminte sau îmbrăcăminte uzat. 2. (s.f.) femeie slabă, urâtă sau bătrână. 3. (pop.) femeie de moravuri ușoare. Vezi definitia »

SULF¹ s. n. metaloid galben-deschis, cu miros neplăcut: pucioasă. (< fr. sulf) Vezi definitia »

MONADÉLF, monadelfe, adj. (Bot.; despre androceul florii) Care are toate staminele unite prin filamentele lor, formând o coloană. – Din fr. monadelphe. Vezi definitia »

ELF s.m. (În mitologia scandinavă) Geniu sau divinitate a vântului, a apei și a focului. [Cf. fr. elfe, germ. Elf]. Vezi definitia »

ȘELF, șelfuri, s. n. Regiune a fundului bazinelor oceanice, cuprinsă între linia de țărm și povârnișul continental, reprezentând zona marginală submersă a continentelor. – Din germ. Schelf. Vezi definitia »