MÁNDRĂ, mandre, s. f. Îngrăditură de nuiele, de stuf sau de șipci, așezată de-a curmezișul unei ape pentru a înlesni prinderea sau păstrarea peștilor. – Din ngr. mándra. Vezi definitia »

príspă (príspe), s. f. – Un fel de terasă îngustă de-a lungul fațadei caselor țărănești. Sl. (bg.) prisŭpa „terasament”, cf. bg. prĕspa „avalanșă”, ceh. pŕispa „dună” (Cihac, II, 213; Tiktin; Conev 80). Vezi definitia »

gonadostimulínă s.f. Hormon al lobului anterior al hipofizei, care stimulează activitatea gonadelor; foliculostimulină. (< fr. gonadostimuline) Vezi definitia »

IPOTENÚZĂ s. f. latura opusă unghiului drept într-un triunghi dreptunghic. (< fr. hypoténuse) Vezi definitia »

niptíră s.f. (înv.) ritual creștin de spălare a picioarelor credincioșilor în joia mare de către un cap al bisericii; umivanie. Vezi definitia »