RADIODETÉCȚIE s. f. folosirea undelor electromagnetice pentru a semnala într-o regiune dată prezența unui obiect. (< fr. radiodétection) Vezi definitia »

CEROGRAFÍE s.f. (Poligr.) Procedeu de pregătire a unei forme de tipar înalt prin gravarea manuală a imaginii într-un strat de ceară aplicat pe o placă de metal; gravură în encaustică. [< fr. cérographie]. Vezi definitia »

CLEISTOGAMÍE s. f. autopolenizare. (< fr. cléistogamie) Vezi definitia »

FOTOCOMPOZÍȚIE s. f. sistem de compoziție tipografică dând direct pe film textele pregătite pentru montarea în forme ofset sau helio. (< engl., fr. photocomposition) Vezi definitia »

DECORÁȚIE s. f. 1. distincție conferită cuiva pentru o faptă eroică, pentru merite deosebite etc.; medalie, insignă. 2. arta și tehnica executării decorurilor. ◊ ornamentație. ◊ totalitatea ornamentelor care servesc la înfrumusețarea unui obiect. (< fr. décoration, lat. decoratio) Vezi definitia »