CÁNDELĂ, candele, s. f. 1. Lampă cu ulei, care se pune la icoane sau la morminte sau care servea, în trecut, la iluminat. 2. Unitate de măsură pentru calcularea intensității unui izvor de lumină. 3. Stâlp rotund de lemn, întrebuințat pentru susținerea bolților unui tunel până la turnarea betonului. – Din sl. kanŭdilo sau ngr. kandíla, (2) din fr. candela. Vezi definitia »

PROSECTÚRĂ s.f. Morgă¹. [< germ. Prosektur, lat. prosectura]. Vezi definitia »

șofílă, șofíle, s.f. (reg.) 1. (mai ales la pl.) zdreanță, cârpă, ruptură. 2. (în loc. vb.) a face șofilă = a distruge. 3. fâșie (de țesătură, de hârtie). 4. bucată de țesătură folosită în toată lățimea ei la confecționarea unui obiect. Vezi definitia »

CARPELĂ (‹ fr. {i}; {s} gr. karpos „fruct”) s. f. Frunzișoară modificată, așezată în centrul florii, care poartă ovulele; la gimnosperme, marginile sînt libere, la angiosperme elel sînt sudate, formînd o cavitate închisă. Adeseori, la angiosperme, mai multe c. reunite formează ovarul sau pistilul florii. Vezi definitia »

LINOGRAVÚRĂ s.f. Gravură în linoleum. [< fr. linogravure]. Vezi definitia »