POL s.m. 1. (Mat.) Fiecare dintre cele două puncte în care o axă străpunge sfera. ♦ Originea unui sistem de coordonate polare. 2. (Astr.) Fiecare dintre cele două extremități ale axei Pământului. ♦ Pol ceresc = fiecare dintre cele două puncte în care bolta cerească pare să fie atinsă de axa în jurul căreia se efectuează mișcarea diurnă a aștrilor. 3. (Fiz.) Fiecare dintre capetele opuse ale unui magnet; fiecare dintre centrele de sarcină electrică ale unei pile electrice sau ale unui curent electric. 4. (Fig.) Extremități, puncte opuse unul față de celălalt. [Pl. poli, (s.n.) poluri. / < fr. pôle, cf. germ. Pol < lat. polus , gr. polos < polein – a se întoarce, a se învârti]. Vezi definitia »

oracol, oracole s. n. (șc.) caiet cu un chestionar privind gusturile în materie de muzică, film etc., la care răspund colegii de clasă, prietenii etc. Vezi definitia »

VÍSCOL, viscole, s. n. Vânt puternic însoțit de ninsoare sau de lapoviță. – Et. nec. Vezi definitia »

BASCHETBÓL s.n. v. baschet. Vezi definitia »

DROPGÓL s. n. (rugbi) lovitură de picior a mingii imediat după contactul ei cu solul; lovitură de picior căzută. (< engl., fr. drop-goal) Vezi definitia »