CANION (‹ fr., sp.) s. n. Vale simetrică adîncă și îngustă, de natură erozivă, cu versanți abrupți și cu fundul îngust, de obicei ocupat în întregime de albia minoră (ex. Marele Canion Colorado, S.U.A.). Se formează în special în podișuri cu structuri orizontale, în roci dure și cu climat arid. ♦ C. submarin = vale submarină adîncă și îngustă care începe pe platforma continentală și secționează abruptul continental în dreptul gurii de vărsare a unui fluviu (deltă sau estuar). Au fost descoperite în fața deltelor fl. Indus, Gange, Lena, Yukon și a estuarelor Hudson, Zair și Sf. Laurențiu. Vezi definitia »

CAPÓN s. n. suport mic, ieșit în afara bordului unei nave, la susținerea ancorei. (< fr. capon, it. capone) Vezi definitia »

ACORIÓN s. m. parazit al favusului. (< fr. achorion) Vezi definitia »

EPIPLANCTÓN s. n. plancton din zona superficială a apelor. (< fr. épiplancton) Vezi definitia »

babilón (-oáne), s. n. – 1. Babilonie. – 2. (Arg.) Tribunal, judecătorie. De la numele orașului, intrat mai întîi în rom. prin intermediul ngr., cu fonetismul vechi Vavilon, și modern prin fr. Der. (babilonian; babilonic; babilonie) apar de asemenea cu fonetismul ngr., dar sînt înv. (vavilonian, vavilonic, vavilonie). Alecsandri a întrebuințat în mod excepțional creația adj. babelic; ex. său nu a fost imitat. Vezi definitia »