Definita cuvantului singular
SINGULÁR, -Ă I. adj., s. n. (categorie gramaticală) care indică un singur exemplar dintr-o categorie de ființe, de lucruri etc. II. adj. 1. care se referă, care privește pe unul singur. ♦ (log.) judecăți ĕ = judecăți în care predicatul se enunță despre un nume individual. 2. deosebit, aparte, neobișnuit, extraordinar; unic. III. s. n. (fil.) categorie care desemnează ceea ce aparține unui obiect sau proces; individual (2). (< lat. singularis, fr. singulier)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu singular
FUMĂRÁR, fumărari, s. m. Persoană care încasa fumăritul. – Fumar + suf. -ar. Vezi definitia »
TĂLHÁR s. m. v. tâlhar. Vezi definitia »
EXTRANUCLEÁR, -Ă adj. Din afara nucleului. [Pron. -cle-ar. / cf. fr. extranucléaire]. Vezi definitia »
OMOPOLÁR, -Ă adj. (Despre mașini electrice) La care sensul magnetic este invariabil. [< fr. homopolaire]. Vezi definitia »
ALENCAR, José Martiniano de (1829-1877), scriitor brazilian. Unul dintre creatorii literaturii naționale. A fixat temele tradiționale ale romanului brazilian, evocînd cu simpatie figura indigenului („Guarani”). Vezi definitia »