Definita cuvantului nătărău
NĂTĂRẮU, nătărăi, adj., s. m. (Om) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; prost, neghiob, netot, nătâng. – Netare (înv. „(om) slab, neputincios” < ne- + tare) + suf. -ău.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu nătărău