ERÚPȚIE s.f. 1. Ieșire bruscă și violentă din pământ a unui gaz, a țițeiului, a lavei etc.; erupere, țâșnire, izbucnire. ◊ Erupție vulcanică = ansamblul fenomenelor legate de migrarea magmei și de revărsarea ei sub formă de lavă; vulcanism. 2. Erupție solară = creștere bruscă a strălucirii unei regiuni a cromosferei. 3. Apariție pe piele a unor pete roșii sau a unor bășicuțe în cazul unor boli. [Gen. -iei, var. erupțiune s.f. / cf. fr. éruption]. Vezi definitia »

ELECTROCHIMÍE s. f. ramură a chimiei care studiază reacțiile produse sub influența electricității. (< fr. électrochimie) Vezi definitia »

ELECTROTERMOTERAPÍE s.f. Producere de căldură în țesuturile vii în scop terapeutic, cu ajutorul curentului electric. [Gen. -iei. / cf. fr. électrothermothérapie]. Vezi definitia »

DIAFONÍE s. f. Trecere nedorită a semnalelor de pe un canal pe altul la sisteme audio cu două sau mai multe canale. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphonie. Vezi definitia »

APROXIMÁȚIE, aproximații, s. f. Prezentare aproximativă a unei situații. ◊ Loc. adv. Cu aproximație = aproximativ. ♦ Diferența dintre valoarea unei mărimi și valoarea folosită într-un calcul. – Fr. approximation (lat. lit. approximatio, -onis). Vezi definitia »