Definita cuvantului năuc
NĂÚC, -Ă, năuci, -ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Amețit, buimăcit (din cauza unei emoții puternice, a unei dureri, a unui zgomot etc.); dezorientat, zăpăcit, buimac, uluit, năucit. 2. (Înv. și pop.) Nătâng (1), prost, nepriceput. – Din sl. neukŭ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu năuc
BĂBĂLÚC s. m. (Reg., în expr.) Din băbăluc = din moși-strămoși, din timpuri străvechi. ♦ Bătrân. – Sb. babaluk. Vezi definitia »
ȚĂPÚC, țăpuci, s. m. (Reg.) Diminutiv al lui țap (1). – Țap + suf. -uc. Vezi definitia »
ȘTUC s.n. v. stuc. Vezi definitia »
PERNAMBÚC, pernambuci, s. m. v. FERNAMBUC. – [DN], cu extindere la sensul 1) din [NODEX] Vezi definitia »
giugiúc adj. inv. (înv.) drăguț, plăcut. Vezi definitia »