TOPOGRAFÍE s. f. Ramură a geodeziei care se ocupă cu tehnica măsurătorilor unei porțiuni a scoarței Pământului, cu determinarea poziției elementelor scoarței terestre pe suprafețe mici (considerate plane), precum și cu tehnica reprezentării grafice sau numerice a suprafețelor măsurate, în scopul întocmirii de hărți și planuri. ♦ Descriere amănunțită a unui loc sub raportul așezării, configurației etc.; mod în care sunt dispuse în spațiu elementele unui ansamblu. – Din fr. topographie. Vezi definitia »

STEREOFONÍE s. f. Procedeu de reproducere a sunetelor (înregistrate) caracterizat printr-o reconstituire a repartiției spațiale a surselor sonore care dă ascultătorului senzația că se află chiar în apropierea sursei; stereo. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréophonie. Vezi definitia »

ECOENCEFALOGRAFÍE s. f. tehnică modernă de diagnosticare a proceselor patologice intracraniene cu ajutorul ultrasunetelor. (< fr. échoencéphalographie) Vezi definitia »

MELITEMÍE s. f. prezența de zahăr de orice natură în sânge. (< fr. mélitémie) Vezi definitia »

VULVOPATÍE s. f. stare patologică a vulvei. (< fr. vulvopathie) Vezi definitia »