Definita cuvantului bonitare
BONITÁRE, bonitări, s. f. Determinare a calității; apreciere pe baza unor criterii stabilite; clasificare după calitate. ♦ Apreciere complexă a unui animal în vederea selecției. – Cf. bonitate.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bonitare
MOZAICÁRE, mozaicari, s. f. (Rar) Acțiunea de a mozaica. [Pr.: -za-i-] – V. mozaica. Vezi definitia »
METALIZÁRE s.f. Acțiunea de a metaliza și rezultatul ei. [< metaliza]. Vezi definitia »
ÎMPĂTIMÍRE s. f. (Rar) Iubire, pasiune adâncă. – V. împătimi. Vezi definitia »
STAȚIONÁRE, staționări, s. f. Faptul de a staționa; oprire. [Pr.: -ți-o-] – V. stationa. Vezi definitia »
RONJÁRE s. f. procedeu de imprimare a desenelor pe țesături prin aplicarea pe țesătura vopsită a anumitor reactivi susceptibili de a distruge culoarea. (după fr. rongeage) Vezi definitia »