Definita cuvantului năucire
NĂUCÍRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) năuci. [Pr.: nă-u-] – V. năuci.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu năucire
vârtejuíre (rar) s. f., g.-d. art. vârtejuírii; pl. vârtejuíri Vezi definitia »
RIDÁRE, ridări, s. f. Faptul de a se rida. – V. rida. Vezi definitia »
DEGAJÁRE s.f. 1. Acțiunea de a degaja și rezultatul ei; răspândire, exalare; eliberare de o sarcină, de un obstacol. ♦ Îndepărtare a unei porțiuni de material de pe o piesă, de pe un teren etc. 2. (Concr.) Canelură circulară realizată prin așchiere la exteriorul sau interiorul unei piese cilindrice. [< degaja}. Vezi definitia »
emancipare nationala Vezi definitia »
înspăimáre s.f. (înv.) înspăimântare, spaimă. Vezi definitia »