BABÁIE s.m. (Înv. și reg.) Babacă. – Din bab[acă] + suf. -aie. Vezi definitia »

ORTOEPÍE s. f. ansamblu de reguli proprii unei limbi, pronunțare corectă a cuvintelor; parte a lingvisticii care studiază aceste reguli. (< fr. orthoépie, lat., gr. orthoepia, germ. Orthoepie) Vezi definitia »

BÁIE², băi, s. f. (Reg.) Mină¹ (din care se extrag mineralele). [Pr.: ba-ie] – Din magh. bánya. Vezi definitia »

CHIROLOGÍE s. f. 1. arta de a se exprima cu ajutorul mișcărilor degetelor mâinii. 2. studiu științific al corelațiilor dintre mână și caracter. (< fr. chirologie) Vezi definitia »

HEMERALOPÍE, hemeralopii, s. f. Slăbire sau pierdere a vederii în condiții de iluminare redusă, datorită absenței vitaminei A; cecitate nocturnă. – Din fr. héméralopie. Vezi definitia »