Definita cuvantului năvală
NĂVÁLĂ, năvale, s. f. 1. Faptul de a se îngrămădi (cu grabă) undeva; înghesuială, îmbulzeală; (concr.) mulțime de oameni sau de obiecte (în mișcare). ♦ Loc. vb. A da năvală = a năvăli. 2. Faptul de a se repezi undeva, spre sau în ceva; mișcare impetuoasă, fugă. ♦ Grabă, iuțeală, zor. ♦ (Adverbial) în chip năvalnic, impetuos. 3. Faptul de a se repezi la cineva cu intenții agresive. 4. Izbucnire, răbufnire (extrem de violentă); revărsare abundentă (și violentă). – Din năvăli (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu năvală
NEOARTRÓZĂ, neoartroze, s. f. (Med.) Articulație nou creată între două extremități osoase aliate în raporturi anatomice anormale. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoarthrose. Vezi definitia »
corabáțică, corabáțice, s.f. (reg.) 1. floare de câmp de culoare albastră; albăstrea. 2. pasăre cu pene albastre; dumbrăvea. Vezi definitia »
PÉSTĂ s. f. 1. boală gravă, infecțioasă și epidemică, prin febră, hemoragii și tumori care apar la subsuori și la gât; ciumă. 2. boală contagioasă la rumegătoare, porci și păsări de curte, produsă de virusuri specifice. (< fr. peste) Vezi definitia »
ADRIATICĂ, Marea ~, mare în bazinul Mediteranei, cuprinsă între Pen. Italică și Pen. Balcanică; comunică cu M. Ionică prin str. Otranto; 144 mii km2. Ad. max.: 1.230 m. Salinitate: 35-38 la mie. Pescuit. Pr. porturi: Triest, Veneția, Rijeka, Split, Durrës, Vlora. Vezi definitia »
țîfnă (-ne), s. f. – 1. Cobe. – 2. Ifos, aroganță. – Var. țifnă și der. Mr. țifnă. Ngr. τσίφνα (Cihac, II, 709; Gáldi 261). – Der. țifni, vb. (a gîfîi, a sforăi, despre cai); țifnos, adj. (cu țîfnă; suspicios, irascibil, susceptibil). Vezi definitia »