IRONÍST, -Ă, ironiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană, scriitor) care cultivă ironia, stilul ironic. 2. (Rar) Adj. Care denotă ironie. – Din fr. ironiste. Vezi definitia »

NEOLOGÍST, -Ă s.m. și f. Cel care folosește frecvent neologisme; neolog. [Cf. fr. néologiste, it. neologista]. Vezi definitia »

AÍST, aiști, adj. dem. m. (Reg.; când urmează după substantiv are forma aista) Acest. [Gen.-dat. sg. aistui, gen.-dat. pl. aistor; (când are forma aista) gen.-dat. sg. aistuia, gen.-dat. pl. aistora. – Var.: aísta adj. dem. m.] – V. aiest. Vezi definitia »

CARTÍST², -Ă adj., s. m. f. (adept) al cartismului. (< engl. chartist) Vezi definitia »

ZEST, zesturi, s.n. Coajă de citrice (de lămâie, limetă, portocală) utilizată, sub formă de bucăți mici sau de spirale, la prepararea cocteilurilor. – Din fr. zeste, engl. zest. Vezi definitia »