scrădí, pers. 3 sg. scrădéște, vb. IV refl. (reg.) 1. (despre plante sau părțile lor) a se usca foarte tare; a se răscoace. 2. (despre unele alimente) a se frige sau a se coace prea tare; a se arde. Vezi definitia »

BUJDÍ, bujdesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A țâșni, a năvăli. – Cf. magh. buzdúlni. Vezi definitia »

DEZBROBODÍ, dezbrobodésc, vb. IV. Refl. A-și scoate, a-și lua de pe cap broboada, basmaua, năframa etc. – Dez- + [îm]brobodi. Vezi definitia »

prăpădí (prăpădésc, prăpădít), vb. – 1. A distruge, a anihila, a extermina. – 2. A (se) strica, a (se) deteriora. – 3. (Mold.) A pierde, a rătăci. – 4. (Refl.) A dispărea, a muri, a pieri. – 5. (Refl.) A izbucni, a nu mai putea să. Sl. propasti, propadą „a se crăpa” (Miklosich, Lexicon, 702; Cihac, II, 211), cf. rus. propadatĭ „a pieri” și prăpastie. – Der. prăpăd, s. n. (exterminare, distrugere; catastrofă); prăpădenie, s. f. (distrugere); prăpădit, s. m. (istovit, lefter); prăpăditor, adj. (distrugător). Din rom. provine bg. din Trans. propodenie (Miklosich, Bulg., 131). Vezi definitia »

PIZDÍ, pizdésc, vb. IV. Tranz. (Vulgar; în expr.) A o pizdi = a o sfecli, a o păți. (din pizdă + suf. -i) Vezi definitia »