INSOLÍT, -Ă adj. contrar obiceiului; neobișnuit. ◊ nepotrivit. (< fr. insolite, lat. insolitus) Vezi definitia »

puít¹ s.n. (reg.) 1. operație agricolă de rupere a puilor plantelor crescuți din rădăcini. 2. împreunare a animalelor pentru a face pui, pentru a se înmulți; împerechere. Vezi definitia »

CUARȚÍT s.n. Rocă metamorfică cu structură șistoasă, de culori diferite, compactă, dură. [Cf. fr. quartzite, germ. Quarzit]. Vezi definitia »

DIGIT²(I)- elem. „deget.” (< fr. digit/i/-, cf. lat. digitus) Vezi definitia »

îngălbít, -ă, adj. (reg.) plin până-n gât, sătul de toate. Vezi definitia »