LOCÁL, -Ă, (1) localuri, s. n. (2) locali, -e, adj. 1. S. n. Clădire sau grup de încăperi de utilitate publică (ocupate de o întreprindere, de o instituție etc.). ♦ Sală special amenajată unde se servește publicului mâncare sau băutură; restaurant, birt, bodegă. 2. Adj. Particular și caracteristic pentru un anumit loc; privitor la un loc determinat; dintr-un anumit loc. ◊ Autorități locale = autorități care exercită funcții administrative pe un teritoriu restrâns, delimitat, potrivit împărțirii teritoriale a statului. Resurse locale = resurse ale unei întreprinderi provenind din posibilități proprii sau de pe teritoriul restrâns pe care se află ea. Tratament local = tratament care se aplică direct pe locul bolnav. Anestezie locală = anestezie făcută numai la partea corpului care trebuie supusă unei intervenții chirurgicale. 3. Adj. (Mat.) Referitor la un singur punct sau la un mic domeniu din plan sau din spațiu. – Din fr. local. Vezi definitia »

TESTIMONIÁL, -Ă adj. (Rar) Care se face prin martori, bazat pe o mărturie. [Pron. -ni-al. / cf. fr. testimonial, lat. testimonialis]. Vezi definitia »

CANIBÁL, -Ă s.m. și f. 1. Sălbatic care mănâncă carne de om; antropofag. 2. (Fig.) Om crud, feroce. [< fr., it. cannibale, sp. canibal < cuv. caraib]. Vezi definitia »

TRICOPETÁL, -Ă adj. (despre flori) cu petale păroase. (< fr. trichopétale) Vezi definitia »

CURIÁL, -Ă, curiali, -e, adj. Care aparține aceleiași curii¹; referitor la o curie¹; de curie¹. [Pr.: -ri-al] – Din lat. curialis, fr. curial. Vezi definitia »