NEOCÓR s.m. 1. Păzitor al unui templu în vechea Grecie. 2. Preot însărcinat cu administrarea unui sanctuar (la catolici). [< fr. néocore, cf. gr. neokoros]. Vezi definitia »

ORDONATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care are dreptul să dispună de fondurile bugetare aprobate prin planurile de cheltuieli ale unei instituții. [< fr. ordonnateur]. Vezi definitia »

NEGRIȘÓR, -OÁRĂ, negrișori, -oare, adj. Diminutiv al lui negru; care bate în negru, cam negru; negrior. – Negru + suf. -ișor. Vezi definitia »

EMENDATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Rar) Cel care emendează (un text). [Cf. it. emendatore, lat. emendator]. Vezi definitia »

MARCATÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care jalonează un teren, un traseu. II. s. n. 1. unealtă agricolă pentru fixat locurile cuiburilor de însămânțare. 2. dispozitiv al unei mașini de semănat etc. care servește la menținerea distanței constante între rânduri. 3. dispozitiv electronic care produce semnale pentru marcarea intervalelor de timp la oscilatoarele catodice. 4. glonț trasor. III. s.m. (sport) cel care marchează puncte, goluri pentru echipa sa. (< marca + -tor) Vezi definitia »