NEOANACREONTÍSM s. n. revenire, la sfârșitul sec. XVIII, la stilul și temele anacreontice tradiționale. (< fr. néo-anacréontisme) Vezi definitia »

MESMERÍSM s. n. 1. doctrina lui Mesmer, care susține existența magnetismului animal. 2. metodă terapeutică bazată pe magnetismul animal. (< fr. mesmérisme) Vezi definitia »

FABIANÍSM s.n. Doctrina fabienilor. [Pron. -bi-a-. / cf. fr. fabianisme, it. fabianismo, germ. Fabianismus]. Vezi definitia »

LUNATÍSM s. n. (Med.) Somnambulism. – Din fr. lunatisme. Vezi definitia »

HETEROCRONÍSM s. n. 1. apariție anormală a unor organe sau caractere înaintea altora. 2. interval între cronaxia nervului și cea a mușchiului, care împiedică transmiterea influxului nervos. (< fr. hétérochronisme) Vezi definitia »