COLECTÍV, -Ă, colectivi, -e, adj., subst. I. Adj. 1. Care rezultă din participarea, din activitatea mai multor persoane (sau lucruri). 2. Care aparține tuturor; comun, obștesc, social. 3. Care se referă la ideea de colectivitate. ◊ Substantiv colectiv = substantiv care denumește prin forma de singular o pluralitate de obiecte identice, considerate ca un întreg, ca o totalitate. Sufix colectiv = sufix care dă unui substantiv valoarea de substantiv colectiv. II. S. n. Echipă. Colectiv de redacție. Colectiv de catedră. ♦ P. gener. Grup. (organizat) de persoane. III. S. f. (Ieșit din uz) Cooperativă Agricolă de Producție. – Din fr. collectif, lat. collectivus. Vezi definitia »

EXFOLIATÍV, -Ă adj. care determină sau grăbește exfoliația. (< fr. exfoliatif) Vezi definitia »

CHIETÍV s.n. (Liv.) Calmant, mângâiere. [Pron. chi-e-, scris și quietiv, var. cvietiv s.n. / < germ. Quietiv, cf. lat. quietus – liniștit]. Vezi definitia »

–adjectiv 1. având multe părți,fațete interconectate sau implicate: un labirint intricat 2. complex; complicat; greu de înțeles, de făcut, sau de folosit: un mecanism intricat Vezi definitia »

DESCONGESTÍV, -Ă adj. care descongestionează. (după fr. décongestif) Vezi definitia »