EXPRESIONÍSM s.n. 1. Curent artistic și literar modern, apărut în Germania la începutul sec. XX, caracterizat printr-o puternică tendință de exprimare spontană a trăirilor interioare (stări de spaimă, durere, uimire, exacerbare a sentimentelor), prin tensiune extatică, punând accent pe subiectivitate, pe irațional. 2. Orice formă de artă care vizează intensitatea expresiei. ♦ Stil de arhitectură care acordă prioritate expresiei prin stilizări (exagerate). (din fr. expressionnisme) Vezi definitia »

ULTRAIMPERIALÍSM s.n. Teorie formulată de Kautsky cu privire la posibilitatea dezvoltării pașnice, fără crize a capitalismului în stadiul său imperialist. [Pron. -tra-im-pe-ri-a-. / < rus. ultra-imperializm]. Vezi definitia »

MENTÍSM s. n. tulburare a memoriei caracterizată prin desfășurarea tumultuoasă, incoercibilă și anxiogenă a ideilor și amintirilor. (< fr. mentisme) Vezi definitia »

CABOTINÍSM s.n. Cabotinaj. [< fr. cabotinisme]. Vezi definitia »

DINAMOMETAMORFÍSM s.n. Metamorfism cauzat mai ales de presiune. [< fr. dynamométamorphisme]. Vezi definitia »